Scurtă meditaţie
Eu al cui sunt ?
Ai o identitate. Ai un nume, un chip, ştii cine sunt părinţii tăi. De ce să te mai întrebi al cui eşti? De ce să te mai întrebi cine eşti?
Dar te-ai gândit vreodată că eşti şi al altcuiva, că eşti şi altceva decât ceea ce scrie în actele tale şi decât ceea ce vezi în oglindă?
Nimeni nu s-a născut creştin. Dar, deşi nu te-ai născut creştin, eşti creştin. Eşti atât de obişnuit cu acest nume, încât nu ţi se pare că este ceva deosebit în a fi creştin. A fi creştin nu este o modă, nici o tradiţie, nici o obligaţie. Este mai mult — este o necesitate.
Nici măcar nu ai fost întrebat dacă vrei să fii creştin. Însă, atunci când cineva vrea să-ţi dăruiască ceva, nu te întreabă dacă vrei acel dar. Ţi-l dă, şi îl primeşti. Ţi-l dă pentru că îi pasă de tine, de soarta ta. Pentru că le-a păsat de soarta fragedului tău suflet, părinţii şi naşii tăi au avut grijă de tine şi te-au adus în faţa preotului, pentru ca să fii pus sub ocrotirea lui Dumnezeu. Astfel, ai primit în dar harul lui Dumnezeu prin Sfânta Taină a Botezului. şi aşa ai devenit creştin.
(Vei afla cu altă ocazie că nu ai devenit creştin oricum, şi că nu oricare ceremonie intitulată „botez” este cu adevărat Sfânt Botez, fiindcă harul lui Dumnezeu nu se transmite şi nu se primeşte oricum, deşi este dat în dar.)
Te întrebi la ce îţi foloseşte acest dar? Iată: prin Sfântul Botez ai primit harul înfierii; adică ai devenit copilul adoptiv al lui Dumnezeu. Nu ţi-ai fi dorit să fii copilul cuiva important şi puternic? Uite că eşti – şi nici nu ştiai! De aceea ai dreptul să-L numeşti Tată pe Dumnezeu, pentru că El te-a înfiat în clipa în care ai fost botezat.
Ai mai primit, imediat după ce ai fost botezat, Taina Sfântului Mir, adică ai fost pus sub pecetea lui Dumnezeu, având dreptul să primeşti şi alte daruri – unele văzute, precum sănătatea trupului, altele nevăzute, şi tot atunci, pentru că erai deja al lui Dumnezeu, ţi s-a dat Sfânta Împărtăşanie, Trupul şi Sângele Domnului, pentru ca şi Dumnezeu să fie al tău. Să fie cu tine. Să fie în tine.
Ca orice copil faţă de părinţii săi, ai drepturile tale în faţa lui Dumnezeu. Eşti sigur că îţi cunoşti aceste drepturi?
Pe de altă parte, nu există drepturi fără obligaţii. Chiar dacă nu îţi convine, ai nişte obligaţii faţă de Dumnezeu. Însă vei fi mirat de cât de multe nu cere El de la tine…
Desigur, eşti liber să nu-ţi pese de aceste drepturi şi obligaţii. Dumnezeu te-a făcut liber, şi El respectă libertatea ta. Pot chiar să-ţi spun că, în această lume, numai Dumnezeu îţi respectă cu adevărat libertatea ta. Aceasta nu înseamnă că Lui nu îi pasă de tine!
Eşti liber.
Eşti liber să alegi.
Eşti liber să crezi în Dumnezeu sau să nu crezi.
Eşti liber să stai cu faţa la Dumnezeu sau să-I întorci spatele.
Eşti liber să rămâi cu Dumnezeu sau să-L părăseşti.
Eşti liber să mergi spre Dumnezeu sau să fugi de El.
Eşti liber să fii al lui Dumnezeu sau să nu fii al Lui.
Dar atunci, unde te vei duce?
Dar atunci, al cui vei fi?
