Privire neconventionala asupra unor probleme legate de Spovedanie si Impartasanie
SPOVEDANIA şi ÎMPĂRTĂŞANIA :
- NU sunt nişte tradiţii populare ţinute cumva din inerţie şi din necunoştinţă de cauză !!
- NU sunt nişte formalităţi !!
- NU se administrează doar pentru că „aşa trebuie” şi „aşa e bine” !!
- NU se administrează ca premiu, ci ca medicament !!
- NU sunt obligatorii !! Cine nu vrea, nu le primeşte !!!
- NU pot fi băgate cu sila pe gâtul cuiva din dorinţa altcuiva !!
- NU sunt obligatorii pentru:
- cei care nu (mai) au credinţă (ortodoxă);
- cei care nu cred că Dumnezeu-Fiul, Iisus Hristos, S-a făcut om pentru noi şi pentru mântuirea noastră;
- cei care nu cred în puterea şi în lucrarea lui Dumnezeu manifestată în Biserică prin clerul hirotonit;
- cei care îşi fac propria credinţă şi propriul sistem filosofic-religios care nu este în acord cu învăţătura creştină (de exemplu, credinţa în reîncarnare, horoscop, etc.);
- cei care nu cred că în spovedanie Dumnezeu iartă, iar nu păcătosul de preot;
- cei care nu cred că la Împărtăşanie în linguriţa cu vin şi pâine (sfinţite la Liturghie !) primesc pe Hristos întreg ca Trup şi Sânge al Lui;
- cei care NU au răbdarea să stea 70 de minute la Sf. Liturghie pentru a se împărtăşi.
De aceea, rugăm pe părinţii de copii mari, adolescenţi sau adulţi, care îşi manifestă dezacordul faţă de Spovedanie şi Împărtăşanie să NU îi oblige să vină la biserică pentru a li se administra aceste Sfinte Taine, deoarece păcatul făţărniciei faţă de cele sfinte este mai grav decât păcatul necredinţei sau al indiferenţei.
De asemenea, rugăm pe oricine care vine din proprie iniţiativă la spovedit (şi împărtăşit) să îşi facă un examen de conştiinţă referitor la cele scrise mai sus şi să constate în ce poziţie se află faţă de aceste cerinţe minimale.
NU cerem nimănui să ştie multă teologie pentru a primi Sfintele Taine, ci doar să aibe un minim de credinţă, un minim de bună-voinţă, un minim de conştiinţă creştină.
Şi, foarte important: NU suntem Biserica lui „nu”, ci a lui Hristos, şi de aceea am atras atenţia celor care au un „nu” faţă de Hristos şi implicit faţă de Biserica Lui.
În cele ce urmează, propun ca fiecare cititor al acestor rânduri să îşi răspundă singur la câteva întrebări pe care eu mai uit să le pun la spovedanie:
1. Am credinţă într-unul Dumnezeu care este Cineva, iar nu „ceva” ?
2. Am momente sau perioade de necredinţă ? Sau măcar de îndoială ? Dacă da, din
ce cauze ?
3. Ce consider eu că este rău ? Am făcut vreodată acest rău cuiva ? Mi s-a făcut mie
acest rău de către cineva ?
4. Ce ştiu că este păcatul ? Ştiu câte feluri de păcate sunt ? Pe care dintre ele le-am
făcut şi cât de des ?
5. Ce înseamnă pentru mine „ a pierde timpul” ? În ce moduri reuşesc să pierd
timpul ?
6. [ Pentru utilizatorii de TV / internet / telefon mobil]: Este mai mare pierderea de
timp cu „chat” şi jocuri timp de 2, 3, 4, 5, 6 ore (şi mai multe) pe zi decât o
convorbire de 30 de minute cu preotul duhovnic sau decât câteva minute cât
durează citirea acestei foi ? Dacă da, ok, preotul nu mai are nimic de zis !!
Dacă nu, urmează altă întrebare:
7. Atunci de ce nu îl abordez mai des pe preotul duhovnic pentru a discuta cu el ?
(fie la telefon, fie pe mail, fie la biserică). De frică ? De jenă ? De lehamite ? Este
inutil ? N-am încredere ? N-am chef ?
Mulţumesc pentru timpul acordat şi pentru răbdarea de a citi această foaie !
Pr. Adrian
Telefonul şi adresa de mail se află :
-
afişate pe uşa de la intrarea în biserică;
-
pe site-ul parohiei: http://horpaz.iasi.mmb.ro/ , la rubrica „Contact”;
-
prin căutarea parohiei Horpaz pe internet.
